Zidul Berlinului

In criza de timp, astazi am luat taxiul din Decebal inspre Nufarul, nu tramvaiul. Nu bine m-am asezat jos, ca taximetristul si incepe sa isi exprime nemultumirile legate de munca, intr-o romana ruginita. Ma uit automat la legitimatia lui de taximetrist de deasupra bordului masinii, si vad ca numele lui e unul romanesc, prin traditie. “Asta va fi interesant!” ma gandesc imediat. Din cauza vremii neprietenoase, se pare ca oamenii nu au prea iesit din casa in ultimele zile, rezultand astfel in “curse putine si scurte”. Aprob dupa fiecare propozitie cand simt ca asteapta un raspuns cu “Da, asa e.”
Ajungem pe strada cu Gradina Zoologica cand ma intreaba:
– Merem pe Horea sau pe centura, pe langa cimitir?
– Nu stiu, pe unde se ajunge mai repede? il intreb.
– Pe unde nu e aglomerat, imi raspunde pe un ton glumet.
Dupa o analiza de doua secunde a variantelor, ii raspund.
– Pe la cimitir atunci. Oamenii nu se prea inghesuiesc in partea aceea.
Incearca din doua propozitii neterminate sa imi spuna ca am facut alegerea buna. Scap un chicot incet. Ajungem in fata cimitirului cand soferul, ca o explozie de frustrare, confuzie si suparere, incepe un sir de intrebari retorice, inamice gramaticii:
– Eu nu inteleg ce-i cu gardul asta asa mare la cimitir? Crede aia care l-or facut ca vrea mortii sa fuga din cimitir? Sau crede ca mortii nu vrea sa fie vazuti de oameni? Sau au vreun secret care il tin acolo ascuns? Deci uita-te ce gard a facut la cimitir!
Execut imediat si privesc pe geam. Nu pot decat sa zambesc mut, sa nu creada ca nu il iau in serios. Observ gardul care, intr-adevar, e destul de inalt.

– Deci ce crede? Ca dau mortii petrecere noaptea si ca daca viii ii vad, o sa vrea si ei sa mearga acolo? Stai linistit ca nu vrea nimeni.
In momentul acesta incep sa rad cat de abtinut pot. Dar apoi, continua cu adevarul cre transforma comicul intr-un tragico-comic.
– Toti ajungem acolo, oricum. Fie ca vrem, fie ca nu. Toti ajungem acolo… Dar totusi, de ce or facut gardul asa mare? Zici ca ii… asta, cum ii zice? Zici ca ii….
– Zidul Berlinului, completez eu.
– Exact!, aproba el. Acolo ajungem toti, oricum.

Nu am putut sa il contrazic, nici daca as fi vrut.
“…caci ce este viata noastra? Nu suntem decat un abur care se arata putintel, si apoi piere.” Iacov 4:14

 

3

Made in China

2 thoughts on “Zidul Berlinului

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *