Veneam acasa din Decebal inspre Nufarul. La parc, urca un tip mult mai intalt decat mine, cu ochelari care ii ofereau in aspect “nerdy”. Observ ca, in timp ce se indreapta spre mine, isi scoate telefonul din buzunar si incepe, foarte concentrat, sa caute ceva. In acel moment eu completam un chestionar despre voluntariat pe telefon. Cand ajunge la jumatate de metru distanta de mine, ceea ce e mai putin decat spatiul personal pe care il ingadui cand tramvaiul e relativ gol, incepe sa imi vorbeasca:
– Scuza-ma, esti pe Orange?
– Nu, ii raspund si continui sa imi vad de chestionarul meu.
– Atunci esti pe cartela sau abonament?
– Abonament.
– Am o nelamurire. Si eu sunt pe abonament si in fiecare luna primesc 300 MB de internet, dar acum imi arata ca am 580 MB. Ai vreo idee de ce?
– Pentru ca ti-au ramas de luna trecuta, ii raspund. Nu i-ai folosit pe toti si ti se pastreaza.
Continui sa ma uit la chestionarul de pe telefonul meu, citind o intrebare de patru ori pana sa inteleg ce vrea sa spuna. El continua sa vorbeasca.
– Ah super! Pot sa stau mai mult pe internet luna aceasta. Defapt, nu prea imi petrec timp pe internet. Mi se pare o pierdere de vreme. Prefer sa socializez in loc sa stau aplecat peste un telefon.
– Fac ceva util aici, nu pierd vremea, raspund, aratandu-i ca am inteles aluzia si imi continui treaba.
– Ah, deci ai inteles aluzia, constata surprins. Doar te tachinam. Imi place sa tachinez oamenii. Cred ca doar oamenii inteligenti inteleg tachinarea, ceilalti se simt ofensati.
– Aha, raspund scurt, sperand ca nu se simte incurajat sa imi mai vorbeasca, dar trece abrupt la un alt subiect.
– Cred ca barbatii din ziua de azi nu stiu sa respecte femeile si, de cele mai multe ori, cand un barbat respectuos abordeaza o femeie, ea e ca un arici: isi ridica tepii gata sa se apere. Nu crezi?
– Depinde.
– Da, asa-i. Eu, in schimb, incerc sa fiu respectuos cu o femeie. Incerc sa fiu deasupra celorlalti barbati care sunt cam badarani. Imi place sa fiu manierat.
Pentru ca imi da impresia ca e pe punctul de a incepe o intreaga pledoarie despre cat de manierat e, ii spun:
– Nu esti singurul.
Ma aproba si zambeste cu o figura care imi trasmite ca i-am taiat craca de sub picioare. Isi face curaj si continua.
– Ce crezi despre faptul ca am inceput sa vorbesc cu tine?
In momentul asta imi inchid telefonul si ii raspund fara niciun zambet:
– Mi se pare foarte ciudat. Nu ma cunosti, nu te cunosc. Nu inteleg de ce crezi ca as fi interesata sa socializez cu tine in tramvai.
– De ce? Ma intreaba foarte mirat. Haide sa iti explic cum e. Sper sa intelegi unde vreau sa ajung. Daca tu mergi pe strada si vezi intr-o vitrina o rochie foarte frumoasa, dar te grabesti sa ajungi undeva si stii ca s-ar putea sa se vanda pana urmatoarea zi cand te intorci, ce faci?
– Plec si imi caut alta rochie.
– Da, dar vrei sa traiesti cu regretul ca ai avut ocazia sa o cumperi si nu ai facut-o? Vezi, eu acum nu as vrea sa traiesc cu regretul ca…
– Aveai sansa sa afli de unde ai atatia MB pe telefon si nu ai facut-o, il intrerup brusc.
Imi dau seama dupa expresia fetei lui ca nu se astepta la asta si incepe sa rada putin jenat.
– Nu, un barbat curajos, cand vede o fata draguta in tramvai, merge sa vorbeasca cu ea. E ca si cum ai merge tu sa probezi rochia care iti place. Altfel, s-ar putea sa traiesti cu regretul ca ai avut ocazia, dar ai ratat-o. Asta am facut si eu acum.
Ii zambesc dar nu spun nimic.
– Cred ca un barbat care se respecta nu trebuie sa plateasca intr-o relatie.
– Ce vrei sa spui?, il intreb putin nedumerita.
– Nu cred ca trebuie sa plateasca pentru…
Imi dau seama despre ce vorbeste si il intreb iritata:
– De ce vorbim despre asta?
– Asta e parerea mea, raspunde el. Am avut de mai multe ori sansa sa platesc fete, dar nu am facut-o pentru ca ma respect.
Simt cum inima incepe sa imi bata din ce in ce mai tare si tensiunea sa imi creasca.
– Viitorul meu prieten nu va trebui sa plateasca nimic, decat sa imi puna doua inele pe degetul asta, ii spun, indicandu-i inelarul de la mana stanga. Inelul de logodna si verigheta!
Imi dau seama dupa expresia fetei lui ca e mai mult decat surprins. E socat. Nu mai spune absolut nimic decat “Eu cobor aici. O zi fumoasa sa ai!”
Tipul acesta, al carui nume l-am uitat in urmatoarea secunda dupa ce mi l-a spus, a vazut rochia, a intrat in magazin, dar obisnuit cu etichete pe care scrie Made in China, nu s-a uitat la pretul ei. Fetelor, fiti rochii pure si nepretuite, nu va vindeti pe nimic!

 

9

Priveşte. Observă. Înţelege.
Zidul Berlinului

3 thoughts on “Made in China

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *