-Cine esti?, ma intreaba.

-Sunt eu, ii raspund.

-Cine e “eu”?

-Cea de acum.

-Si ieri? Nu tot tu ai fost?

-Ba da, dar am fost altfel.

-Diferita?

-Nu, cu mai putine amintiri.

-Esti cea de ieri si cea de azi in acelasi timp?

-Nu, ieri am fost cea de ieri, azi sunt cea de azi, maine…

-Vei fi…?

-Posibil.

-Si daca nu?

-Voi fi cine spun ei ca am fost.

-Stii cine spun ei ca ai fost?

-O copila, un suflet calator, o curioasa, puternica, tacuta, imperfecta … cateodata insensibila.

-E adevarat?

-Partial.

-De ce nu le spui

-Nu sunt curiosi.

-Si atunci?

-Nu stiu EU totul despre mine insami, nu am pretentia ca ei sa stie.

-Cine crezi tu ca esti?

-Sunt eu, cea de acum.

Tu cine esti? Ce te defineste? Trecutul? Prezentul? Perspectivele pentru viitor? Te definesti prin adjective sau enunturi complexe despre ce ai facut  atunci si acolo si ce iti propui sa faci daca…? Te definesti prin prisma parerilor altora? Dar stii ca nu sunt intotdeauna adevarate, nu-i asa? Ai invatat sa nu iti pese cand cineva iti arata cu degetul defectele, dar cu ce sclipire in ochi accepti complimentele care iti vizeaza calitatile pe care nu le ai! Oh nu, tu nu ai facut asta niciodata. Altii, poate. Mereu arati doar cine esti, nu-i asa?

Nu, nu e asa. Doar tu stii ce e in interior, in mintea ta. Doar tu iti cunosti haosul mintii si cum sa il pui in ordine. Macar pentru o vreme. E mai comod sa le spui ce vor sa auda despre tine, sa le arati partile tale preferate, fie ele positive sau negative. Ce ai face daca ar exista o lupa prin care oamenii pot sa vada ce in capul tau? Te-ai ascunde in pesteri?  S-ar ingrozi? Crezi ca le faci un bine oamenilor cand nu le spui ce gandesti cu adevarat si cateodata pe buna dreptate.  Dar nu poti sa te astepti sa fii inteles daca tii ceea ce esti doar pentru tine. Slogane ca “Fii tu!”, “Fii autentic!”, “Nu-i lasa pe altii sa te defineasca!” ai tot auzit. Sunt bune, motivationale, dar dureaza putin. Sunt superficiale. Orice iti pune in centru eul duce spre dezamagire. Nu ai puterea sa te faci singur fericit.

Am invatat si inca invat sa ma definesc prin filtrul Scripturii. E un proces continuu. Calatoria de mana cu Dumnezeu e o aventura in care L-am cunoscut pe El si in acelasi timp m-am cunoscut pe mine. Am o identitate noua, cea de copil de Dumnezeu. Cand esti fiu sau fiica de imparat nu te poti comporta oricum, ci prin tot ce faci incerci sa il onorezi pe imparat. Asta ma face fericita. El imi pune haosul in ordine pentru ca El are imaginea de ansamblu al vietii mele si imi vrea binele. De ce sa ascunzi cine esti cu adevarat de oameni cand Dumnezeu oricum stie totul? Lasa-L sa iti puna haosul in ordine.

6
1940-2016 Vieţi antonime
Fie ca Lumina...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *